marți, 17 mai 2011

isteţisme

Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ce auzi, eşti înţelept dacă ştii care jumătate anume.

Nu lua viaţa prea în serios, că oricum nu vei reuşi să scapi cu viaţă.

Uneori plătim prea mult pentru lucrurile pe care le primim gratis.

Dacă poţi să te uiţi în oglindă fără să te-apuce râsul, înseamnă că ţi-ai pierdut simţul umorului.

Poate că banii vorbesc, dar cu auzul stau cam prost, că ori de câte ori îi strig, ei nu mă aud.

joi, 5 mai 2011

duminică, 1 mai 2011

joi, 21 aprilie 2011

wits

A man is as old as he feels, and a woman is as old as she looks.

Teacher: What is the meaning of matrimony?
Willie: Father says it isn't a word, it's a sentence.

The police are looking for a man with one eye called Murphy.
What's the other eye called?

Some are wise and some are otherwise.

A wise man changes his mind, a fool never.

duminică, 10 aprilie 2011

limerick

Said the fair-haired Rebecca of Klondike,
'Of you I'm exceedingly fond, Ike.
     To prove I adore you
     I'll dye, darling, for you
And be a brunette, not a blonde, Ike.'

(to dye = a vopsi)

joi, 31 martie 2011

grafic de adormit

Graficul este despre uşurinţa de a adormi.

Pe verticală se măsoară cât de uşor este să adormi;
pe orizontală sunt expuse 3 ipostaze:
- la ore la şcoală;
- la servici;
- în pat când chiar vrei să adormi.

vineri, 25 martie 2011

creier şmecher

  "Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresţtiăi elgenze, nu cntozeaă în ce odrnie se alfă lirteele îtnr-un cuvânt, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma şi utlima liertă să fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaă colmpetă şi tot o vei ptuea ctii frăă prboelme. Atsa e din cuzaă că nu ciitm feicrae lteiră, ci cvânutul ca un îrtneg."

E uimitoare capacitatea creierului uman de a reconstitui datele.

ce trebuie să ştie un bărbat

1.  Femeia este cea care face întotdeauna regulile.

2.  Regulile se pot schimba oricând, fără notificare prealabilă.

3.  Nici un bărbat nu poate cunoaşte toate regulile.

4.  Daca femeia suspectează că bărbatul cunoaşte toate regulile, ea va schimba imediat măcar câteva dintre ele.

5.  Femeia nu greşeşte niciodată.

6.  Daca femeia greşeşte este din cauza unei grave neînţelegeri a carei
    cauză directă este ceea ce bărbatul a spus sau a făcut greşit.

7.  Dacă se aplică regula numărul şase, bărbatul trebuie să se scuze
    imediat pentru provocarea neînţelegerii.

8.  Femeia se poate răzgândi în orice moment.

9.  Bărbatul niciodată nu trebuie să se răzgândească fără asentimentul scris al femeii.

10. Femeia are toate drepturile să fie furioasă sau supărată oricând.

11. Bărbatul trebuie să fie calm tot mereu, exceptând cazurile când femeia îl vrea altfel (furios sau supărat ).

12. Femeia nu trebuie niciodată să-l lase pe bărbat să ştie când îl vrea calm, supărat sau furios.

13. Orice încercare de a discuta aceste reguli poate duce la vătămare corporală.

14. Femeia are întotdeauna ultimul cuvânt!

luni, 21 martie 2011

Jewish jokes

   Hitler was speaking to a small group of schoolchildren: 'Imagine I am your father and I can grant you anything you want. What would you like to be?'
'A general'- said one. 'A pilot', said another. 'An orphan', whispered little Abbie.

   Old man Cohen, renown for his piety, was about to catch the bus in Jerusalem when the driver, seeing Cohen, started off. Cohen called after the departing bus: 'May your soul go to Heaven and,' under his breath, 'and soon.'

joi, 17 martie 2011

la film (cu George Pruteanu)


    Ca să vedeţi ce-nseamnă relaxarea de vacanţă! Schimbările astea de vreme, ba 40 de grade, ba 80 de litri pe metrul pătrat (mă gîndesc la metrul pătrat de 1 euro, că pe ăla de 2000 de euro pot să cadă şi 800 de litri, nu-i bai), mi-au amintit de filmele româneşti cu comunişti. Venea comunistul acasă. Ea era în furou. El se aşeza îngîndurat. Ea îl îmbrăţişa, lipindu-şi sînii de obrajii lui. El o privea lung şi spunea:            - Nu-mi place deloc situaţia de la Laminorul 4, maistrul Vasilescu e necorespunzător. Ea era dezamăgită, dar pînă la urmă producţia atingea cotele planificate.
   Filmul românesc de atunci mi-a amintit filmul american de acum. Fiindcă şi dv. sunteţi în vacanţă, am să vă descriu ceea ce vedeţi zilnic, oricît aţi zapa:

FILM AMERICAN CU POLIŢIST

    Poliţistul american e în maşină. Dacă e afro-american (adică negru), e cu un alb. Dacă e alb, e cu un afro-american. Indiferent de culoarea pielii, are ochelari de culoare închisă, foarte şic. Dacă nu e divorţat, merge spre casă, unde îl aşteaptă soţia şi cei doi copii; ea i-a telefonat să cumpere şi o pungă mare cu, fiindcă de obicei e Crăciunul sau Thanksgiving sau altceva de genul ăsta. El a cumpărat punga şi conduce liniştit - dar... ori sună telefonul, ori vede ceva foarte suspect la intersecţia străzii 47 cu strada 49.
   Fireşte că va interveni. Dar Oamenii Răi fug. El, după ei. Începe cursa de maşini. Acesta e un prilej perfect pentru a se face reclamă indirectă rezistenţei incredibile a unor mărci de automobile. Maşinile se izbesc una de alta, se freacă de stîlpi, coboară hurducăind prin rîpe de pe un tronson al autostrăzii pe altul, sparg uşi de lemn sau de tablă, încasează sute de gloanţe, sar zeci de metri în vîrfuri de pantă, cad de pe poduri - şi n-au nici pe dracu’, merg înainte, zici că-s Dacii, nu alta. Maşinile intră cu 160 la oră pe străzi înguste de doi metri, hîrşîind zidurile, trec prin pieţe unde invariabil spulberă tarabele cu mere, pere şi fructe exotice, obligă zeci de pietoni paşnici să plonjeze spectaculos în stînga şi în dreapta şi, după ce au produs pagube de miliarde de dolari, pînă la urmă ajung undeva. Normal e ca maşina urmărită să se oprească într-o vitrină.
  Undeva e, de regulă, ceva labirintic, un depozit cu mărfuri puse în şiruri şi coloane care formează culoare înguste. (Dacă urmărirea e într-un spital, se vor răsturna cîteva cărucioare de handicapaţi. Dacă e într-un restaurant, cineva precis va parcurge un coridor pe o masă cu rotile de pe care vor cădea farfuriile cu mîncare, iar urmăritorii vor aluneca pe ele). Deci, poliţistul şi Oamenii Răi se fugăresc şi se pistolează pe acolo. Poliţistul e şmecher, el găseşte o tigaie, ceva, şi o aruncă în partea cealaltă, Oamenii Răi se precipită să tragă într-acolo, prilej pentru poliţist să mai secere cîţiva. Oamenii Răi sunt mulţi, dar în privinţa coeficientului de inteligenţă stau extrem de prost. Şi capacităţile lor de luptători lasă de dorit. Cînd se întîlnesc faţă-n faţă cu poliţistul care a scăpat revolverul din mînă şi n-are decît o rangă, ranga e mai iute decît glonţul. Dacă n-are rangă, poliţistul găseşte iute un buton pe care să apese - şi infractorului îi cade ceva mare şi greu în cap.

  După un timp, poliţistul i-a lichidat pe ciraci şi a rămas numai cu Banditul Ăl Mare. Aici, el greşeşte şi banditul îndreaptă pistolul spre el. Situaţia pare fără ieşire. Dar defectul banditului e logoreea: ori îi spune poliţistului ce combinaţie grozavă a făcut şi-i oferă şi lui 2.000.000 de dolari, ori îi trînteşte nişte fraze parşive şi umilitoare, fapt e că trăncăneşte în loc să tragă. Cum-necum, poliţistul scapă. Dar şi banditul. Soţia divorţează.

  Şeful e foc şi pară (telefon „de sus”?). Îi ia cazul. Supărare mare. Poliţistul, de ciudă, se duce la w.c. să urineze, şi acolo, în faţa pisoarului (secvenţă sine qua non), un coleg care făcea acelaşi lucru primeşte un telefon. -E pentru tine! Banditul îi spune că ha-ha, degeaba s-a zbătut, peste 15 minute Sediul Cutare va sări în aer. (Pe lîngă pălăvrăgeală, lăudăroşenia e al doilea mare cusur al Oamenilor Răi. Dacă tăceau, scopu-şi atingeau). Poliţistul, val-vîrtej la prietenul său, specialist în calculatoare: să găsească iute codul de acces. Ăla transpiră 5 minute şi-l găseşte. Poliţistul opreşte un elicopter, îl rechiziţionează lăsînd pilotul să bombăne, şi fuge la Sediu. Acolo, lasă elicopterul pe pilot automat şi el îşi dă drumul pe o frînghie, intrînd prin spargerea unui geam. O secretară frumoasă îi sare de gît (toate femeile americane au ele iniţiativa), el o respinge, mai sunt 2:38 minute. Aleargă, zona Y, tap-tap codul de acces. Uşa hrrr se deschide, enervant de încet. Asta e camera H. Împuşcă broasca, intră. Acolo e Banditul Mare. Luptă rapidă, Banditul Mare se repede, fentă, şi Banditul Mare zboară urlînd pe geam, în ralanti, de la etajul 57. Mai e un minut. În cutia asta e bomba. Ceasul digital arată 42. Tic-tac. Broboane de sudoare. Telefon la specialist: care fir??? -Ăla roşu!!! Oroare: nu e niciun fir roşu!!!! 16, 15, 14, tic-tac. -Atunci ăla verde!!!!! Sunt 80 de fire, dar niciunul nu e verde. Tic-tac, 9, 8, 7. Poliţistul aruncă nervos mobilul. 5, 4, 3, 2. Taie un fir la întîmplare. Tic-tacul se opreşte. Secretara fericită îl îmbrăţişează. Îl sărută detaliat, el aşa-şi-aşa. Ies împreună. Jos, puhoi de presă. Fosta soţie e-n mulţime. Şeful e şi el, pleacă vinovat privirea. Copiii sunt mîndri. Interviuri, glorie.
The end.